monta

română

Etimologie

• Din fr. monter.
• Din montă.

Pronunție

• AFI: /mon'ta/

Verb

Conjugarea verbului monta
Infinitiv	a monta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	montez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să monteze
Participiu	montat
Conjugare	I

I.

1. (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
2. a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.

   A monta un utilaj.

3. a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
4. a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
5. (fig.) a pune la cale.
6. a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.

II.

1. (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

Sinonime

I.

• 1: asambla
• 2: instala
• 4: regiza

Antonime

I.

• demonta, dezasambla

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

demonta demontabil demontaj demontare demontat montabil montaj montant montare

montat montator montă montor premontaj remonta remontat remontare remontă

Cuvinte apropiate

• montură

Traduceri

a asambla; a instala

ebraică: לאסוף (le'esof) (עברית) engleză: assemble (English) franceză: assembler (Français) germană: zusammensetzen (Deutsch) italiană: assemblare (Italiano)

neerlandeză: in elkaar zetten (Nederlands) poloneză: montować (Polski) suedeză: montera (Svenska) turcă: toplamak (Türkçe)

Etimologie

Derivat regresiv din montă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru montă.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din montare.

Pronunție

• AFI: /'monta/

Substantiv

monta f., monte pl.

1. (despre animale) înveliș, învelitoare

   Stazione di monta.

2. călare, ecvestru

Cuvinte apropiate

• montare

Cuvinte compuse

• stazione di monta

Etimologie

Derivat regresiv din montare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru montare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru montare.