oregano

Un oregano înflorit

română

Etimologie

Din it. origano < gr. ὀρίγανον (oríganon); compus din cuvintele ὄρος (oros, "munte") + verbul γανοῦσθαι (ganoysthai, "a face plăcere").

Pronunție

• AFI: /o.re'ga.no/

Substantiv

Declinarea substantivului oregano
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oregano	-
Articulat	oreganoul	-
Dativ-Genitiv	oreganoului	-
Vocativ	'	'

1. (Origanum vulgare) plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie.

Sinonime

• sovârf

Traduceri

plantă; condiment

bielorusă: мацярдушка (Беларуская) bulgară: риган (Български) (rigan) cehă: dobromysl obecná (Česky) chineză: 牛至 (中文) daneză: oregano (Dansk), almindelig merian (Dansk) ebraică: אורגנו (עברית) engleză: oregano (English) esperanto: origano (Esperanto) finlandeză: mäkimeirami (Suomi), oregano (Suomi) franceză: marjolaine (Français) f. galiciană: ourego (Galego) m. germană: Oregano (Deutsch), Wilder Majoran (Deutsch), Echter Dost (Deutsch) greacă: ρίγανη (Ελληνικά) (rígani) italiană: origano (Italiano) m.

japoneză: 花薄荷 (日本語) (ハナハッカ, hanahakka), オレガノ (日本語) (oregano) latină: Origanum (Latina) macedoneană: оригано (Македонски) (origáno) n. norvegiană: oregano (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: wilde marjolein (Nederlands), oregano (Nederlands) poloneză: oregano (Polski) n. portugheză: orégano (Português) m., orégão (Português) m. rusă: душица обыкновенная (Русский) slovacă: oregano (Slovenčina) n., pamajorán (Slovenčina) m. slovenă: navadna dobra misel (Slovenščina) spaniolă: orégano (Español) m. suedeză: oregano (Svenska) c. turcă: yabani mercanköşk (Türkçe), farekulağı (Türkçe) ucraineană: материнка звичайна (Українська)

Referințe

• DEX online