tulpină
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
Etimologie
Probabil din bg., sb. trupina, de la trupŭ, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma învechită este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tulpină |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tulpină | tulpini |
| Articulat | tulpina | tulpinile |
| Dativ-Genitiv | tulpinii | tulpinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei.
- parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele.
- Tulpina la plantele erbacee mari.
- temă a unui cuvânt.
- (fig.) origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
parte a unei plante de la rădăcină în sus
|
|
