picnic
română
Etimologie
Din franceză pique-nique.
Pronunție
- AFI: /'pik.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului picnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | picnic | picnicuri |
| Articulat | picnicul | picnicurile |
| Genitiv-Dativ | picnicului | picnicurilor |
| Vocativ | picnicule | picnicurilor |
- (livr.) masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online