piuit
română
Etimologie
Din a piui.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului piuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | piuit | invariabil |
| Articulat | piuitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | piuitului | invariabil |
| Vocativ | piuitule | invariabil |
- faptul de a piui.
- strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură.
- sunet subțire și ascuțit; piuitură, țiuitură.
Expresii
- A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.)
- A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online