pui

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : pu'i

română

Etimologie

Din latină *pulleus (= pullus).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pui
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pui pui
Articulat puiul puii
Genitiv-Dativ puiului puilor
Vocativ puiule puilor
  1. (de obicei urmat de determinări care indică specia) pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate.
  2. (spec.) pui de găină; carnea gătită a acestei păsări.
  3. (p.gener.) orice animal de la naștere până la maturitate.
  4. ou sau larvă de insectă.
  5. copil.
  6. (fam.; adesea la voc.) termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit.
  7. (urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv)
    Pui de mămăligă
    Pui de pernă.
  8. (urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ)
    Pui de somn
    Pui de bătaie.
  9. plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar.
  10. (spec.) vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; copileț.
  11. (pop.; la pl.) cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești.
  12. (reg.) puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele.
  13. ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Pui de cuc = bastard
  • Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard
  • Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios
  • Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p.ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
  • (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni


Traduceri


Interjecție

  1. (de obicei repetat) strigăt cu care se cheamă puii sau alte păsări de curte.


Traduceri

Etimologie

Din sârbocroată pulja.

Substantiv


Declinarea substantivului
pui
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pui pui
Articulat puiul puii
Genitiv-Dativ puiului puilor
Vocativ puiule puilor
  1. (ist.) puișor (veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române).


Traduceri

Variante

Etimologie

Din pui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pui
Infinitiv a pui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
puiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să puiască
Participiu puit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.; despre păsări) a face pui.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din pune.

Pronunție


Verb

  1. (rar) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru pune.
  2. (rar) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pune.
  4. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.

Sinonime

Referințe