pliocen
română
Etimologie
Din franceză pliocène.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pliocen | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pliocen | plioceni |
| Feminin | pliocenă | pliocene |
| Neutru | pliocen | pliocene |
- care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului pliocen | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pliocen | pliocene |
| Articulat | pliocenul | pliocenele |
| Genitiv-Dativ | pliocenului | pliocenelor |
| Vocativ | pliocenule | pliocenelor |
- a doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre.
- serie de straturi geologice din pliocen.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online