precursoare
română
Etimologie
Din precursor.
Pronunție
- AFI: /pre.kur'so̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului precursoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precursoare | precursoare |
| Articulat | precursoarea | precursoarele |
| Genitiv-Dativ | precursoarei | precursoarelor |
| Vocativ | precursoareo | precursoarelor |
- persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizătoare de drumuri; înaintașă, premergătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online