procidență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză procidence.

Pronunție

  • AFI: /pro.ʧi'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
procidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procidență procidențe
Articulat procidența procidențele
Genitiv-Dativ procidenței procidențelor
Vocativ procidență procidențelor
  1. (anat.) coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ.


Traduceri

Anagrame

Referințe