răsuna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină resonāre.

Pronunție

  • AFI: /rə.su'na/


Verb


Conjugarea verbului
răsuna
Infinitiv a răsuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) răsună
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsune
Participiu răsunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe).
    Răsună valea de glasuri.
  2. a se umple de sunete puternice.
    Sala răsună de aplauze.
  3. (fig.) a da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe