rancor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

  • AFI: /rəŋ'ko/


Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică





engleză

(English)

Etimologie

Confer rancour.

Pronunție

  • AFI: /'ræŋ.kɚ/


Substantiv

  1. formă americană pentru rancour.





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime





latină

(Latina)

Etimologie

Din ranceō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rancor
m. Singular Plural
Nominativ rancor rancōrēs
Genitiv rancōris rancōrum
Dativ rancōrī rancōribus
Acuzativ rancōrem rancōrēs
Ablativ rancōre rancōribus
Vocativ rancor rancōrēs
  1. râncezeală
  2. (p. ext.) ranchiună, pică





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

  • AFI: /raŋ'koɾ/


Substantiv

rancor m., rancores pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică

Sinonime

Referințe