tinctura
 Vezi și : tinctură
|
română
Etimologie
Din tinctură (după franceză teinturier, teindre).
Pronunție
- AFI: /tink.tuˈra/
Verb
| Conjugarea verbului tinctura | |
| Infinitiv | a tinctura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tincturez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tinctureze |
| Participiu | tincturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (text.) a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți.
- (fig.) a da culoare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din tinctura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tinctura.