tineret

română

Etimologie

Din tânăr + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /ti.ne'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului tineret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tineret	invariabil
Articulat	tineretul	invariabil
Genitiv-Dativ	tineretului	invariabil
Vocativ	tineretule	invariabil

1. mulțime de tineri, totalitatea tinerilor; tinerime, tinerețe.
2. totalitatea animalelor tinere de aceeași specie dintr-o gospodărie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eternit

Referințe

• DEX '98 via DEX online