vârcolac
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
Etimologie
Din sl. vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ ("lup") (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vrăkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. βουρϰόλαϰας (vourkólakas) (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificația sa mitologică, cf. fr. loup-garou, germ. Werwolf.
Din sl. vlŭkŭ provin și toponimele Vâlcea, regiune care în sec. XII era teritoriul unui Farcaș (< magh. fárkás "lup") și Vâlcov, traducerea gr. Λυϰόστομον (Lykóstomon).
Pronunție
- AFI: /vɨr.ko'lak/
Substantiv
| Declinarea substantivului vârcolac |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vârcolac | vârcolaci |
| Articulat | vârcolacul | vârcolacii |
| Dativ-Genitiv | vârcolacului | vârcolacilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în superstiții) ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.).
- strigoi.
- peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița.
Sinonime
Traduceri
duh rău, care se crede că ar mânca Luna sau Soarele (în timpul eclipselor)
