vrăjitor
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din verbul a vrăji + suf. -tor.
Pronunție
- AFI: /vrə.ʒi'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului vrăjitor |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vrăjitor | vrăjitori |
| Articulat | vrăjitorul | vrăjitorii |
| Dativ-Genitiv | vrăjitorului | vrăjitorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (adesea fig.) persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria.
Sinonime
- (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă; mag, magician, (pop.) vraci
Cuvinte derivate
Traduceri
om care face vrăji
|
|
