zbiera

română

Variante

• (înv.) sbiera

Etimologie

Probabil lat. *exbelare sau mai probabil *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă derivația din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē > ie nu pare posibilă.

Pronunție

• AFI: /zbje'ra/

Verb

Conjugarea verbului zbiera
Infinitiv	a zbiera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zbier
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zbiere
Participiu	zbierat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre animale) a scoate zbierete.
2. (despre oameni) a striga tare și strident.

   Zbiară de durere.

3. a plânge, a se tângui cu voce tare.

Sinonime

• 1: mugi
• 2: răcni, striga, țipa, urla, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge
• 3: striga, vocifera, răsti

Cuvinte derivate

• zbierare
• zbierat
• zbierăt
• zbierător
• zbierătură
• zbieret

Traduceri

a produce zbierete

bretonă: ruoc'hal (Brezhoneg) cehă: hučet (Česky) croată: bučati (Hrvatski) daneză: brøle (Dansk) engleză: roar (English) esperanto: rori (Esperanto) finlandeză: karjua (Suomi) franceză: rugir (Français) germană: brausen (Deutsch), brüllen (Deutsch) greacă: βρυχώμαι (Ελληνικά) (vryhómai) italiană: ruggire (Italiano)

maghiară: ordít (Magyar), kiabál (Magyar) neerlandeză: brullen (Nederlands) norvegiană: brøle (‪Norsk (bokmål)‬) persană: غرش (فارسی) (ghorreš) poloneză: ryczeć (Polski) portugheză: uivar (Português) rusă: завыть (Русский) (zavyt') spaniolă: rugir (Español), bramar (Español) suedeză: ryta (Svenska), vråla (Svenska), bröla (Svenska) turcă: gümbürdemek (Türkçe); kükremek (Türkçe)

Referințe

• DEX online