éclater

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche esclater. Provine din limba francă *slaitan.

Pronunție

  • AFI: /e.kla.te/


Verb

  1. a izbucni, a erupe; a rupe, a crăpa
    Ce bois a éclaté.
  2. a bubui, a detuna
  3. (livr.) a apărea
  4. (livr. sau fig.) a eclata, a străluci
    Sa gloire éclate aux yeux du monde entier.

s'éclater

  1. (fam.) a se amuza, a se distra
  2. (fam.) a se pasiona
  3. (fam.) a se înghionti