éclater

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche esclater. Provine din limba francă *slaitan.

Pronunție

• AFI: /e.kla.te/

Verb

1. a izbucni, a erupe; a rupe, a crăpa

   Ce bois a éclaté.

2. a bubui, a detuna
3. (livr.) a apărea
4. (livr. sau fig.) a eclata, a străluci

   Sa gloire éclate aux yeux du monde entier.

s'éclater

1. (fam.) a se amuza, a se distra
2. (fam.) a se pasiona
3. (fam.) a se înghionti