erupe

română

Etimologie

Din latină erumpere (după rupe).

Pronunție

• AFI: /e'ru.pe/

Verb

Conjugarea verbului erupe
Infinitiv	a erupe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(la pers. 3) erupe
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să erupă
Participiu	erupt
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despe lavă, magmă, petrol) a face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni.

   Petrolul erupe din pământ.

2. (despre vulcani) a azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul.
3. (despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) a apărea, a se forma.

   Bășicuțe care erupe pe față.

Sinonime

• 1: irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni, (reg.) năsădi, (prin Olt. și Ban.) bui, (Transilv.) bujdi, (prin Olt.) bușni, (Transilv. și Mold.) buti
• 3: (med.) (înv.) se prozări

Cuvinte derivate

• erupere
• eruptiv
• erupție, erupțiune

Traduceri

a irupe

engleză: erupt (English) finlandeză: purkautua (suomi) franceză: entrer en eruption (français), éclater (français)

latină: erumpere (Latina) suedeză: få utbrott (svenska) turcă: indifa etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online