erupe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină erumpere (după rupe).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
erupe
Infinitiv a erupe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(la pers. 3) erupe
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să erupă
Participiu erupt
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despe lavă, magmă, petrol) a face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni.
    Petrolul erupe din pământ.
  2. (despre vulcani) a azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul.
  3. (despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) a apărea, a se forma.
    Bășicuțe care erupe pe față.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe