eclata

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză éclater.

Pronunție

  • AFI: /e.kla'ta/


Verb


Conjugarea verbului
eclata
Infinitiv a eclata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
eclatez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să eclateze
Participiu eclatat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (franțuzism) a străluci, a impresiona puternic prin strălucire.
  2. (v.intranz.) (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc.


Traduceri

Anagrame

Referințe