étonnement

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul étonner.

Pronunție

  • AFI: /e.tɔn.mɑ̃/


Substantiv

étonnement m., étonnements pl.

  1. surprindere, uimire, surpriză
    Il remarqua l'étonnement ironique du caporal... Le tirailleur était impassible. — (Isabelle Eberhardt, Le Major, 1903)

Cuvinte derivate