surpriză

De la Wikționar, dicționarul liber
O surpriză

română

Etimologie

Din franceză surprise.

Pronunție

  • AFI: /sur'pri.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
surpriză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surpriză surprize
Articulat surpriza surprizele
Genitiv-Dativ surprizei surprizelor
Vocativ ' '
  1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere.
  2. tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut.
    Surprizele călătoriei.
  3. ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe