surprindere

De la Wikționar, dicționarul liber
Surprindere

română

Etimologie

Din verbul a surprinde.

Pronunție

  • AFI: /sur'prin.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
surprindere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surprindere surprinderi
Articulat surprinderea surprinderile
Genitiv-Dativ surprinderii surprinderilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a surprinde (sau de a fi surprins).
  2. sentiment, stare de uimire, de uluire.
    A avut un moment de adevărată surprindere.
  3. observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan).

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe