étrange
 Vezi și : étrangé
|
(français)
Etimologie
Din franceză medie estrange, care provine din franceză veche estrange < latină extrāneus („străin”).
Înrudit cu catalană estrany, italiană estraneo, strano, straniero, occitană estranh, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului étrange | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | étrange | étranges |
| Feminin | étrange | étranges |
- straniu, ciudat, neobișnuit, bizar
- (înv.) (despre țări) străin
Sinonime
- 1: ahurissant, curieux, bizarre, bizarroïde, différent, étonnant, extraordinaire, fabuleux, incroyable, inouï, invraisemblable, sidérant, (argou) space, spécial, stupéfiant, surprenant
- 2: étranger
Cuvinte derivate
Adverb
étrange
- (fam.) (în mod) ciudat, surprinzător
Sinonime
Etimologie
Din étranger.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étranger.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étranger.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étranger.