estrany

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din latină extrāneus („străin; straniu, ciudat”). Înrudit cu franceză étrange, italiană strano, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /esˈtɾaɲ/
  • (oriental) AFI: /əsˈtɾaɲ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
estrany
Singular Plural
Masculin estrany estranys
Feminin estranya estranyes
  1. străin, din altă țară
  2. straniu, ciudat, curios
  3. (p.ext.) necunoscut, străin, neștiut

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Vezi și


Substantiv

estrany m., estranys pl.

  1. (astăzi ist.) (om) străin, venetic
  2. (bot.) crizantemă

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe