estrany

catalană

(català)

Etimologie

Din latină extrāneus („străin; straniu, ciudat”). Înrudit cu franceză étrange, italiană strano, portugheză estranho, română străin și spaniolă extraño.

Pronunție

• (occidental) AFI: /esˈtɾaɲ/
• (oriental) AFI: /əsˈtɾaɲ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului estrany
	Singular	Plural
Masculin	estrany	estranys
Feminin	estranya	estranyes

1. străin, din altă țară
2. straniu, ciudat, curios
3. (p.ext.) necunoscut, străin, neștiut

Sinonime

• 1: aliè, (în Valencia) alié
• 2: rar, curiós, diferent, original, peculiar
• 3: desconegut, atípic, insòlit

Antonime

• 1: propi
• 2: corrent, natural, normal

Cuvinte derivate

• estranyament
• estranyar
• estranyesa

Locuțiuni

• fer estrany

Vezi și

• extern

Substantiv

estrany m., estranys pl.

1. (astăzi ist.) (om) străin, venetic
2. (bot.) crizantemă

Sinonime

• 1: estranger, foraster
• 2: (bot.) crisantem

Antonime

• 1: propi

Cuvinte derivate

• estranya

Expresii

• propis i estranys

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary