îmbălătură
română
Etimologie
Din a îmbăla + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bə.lə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbălătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbălătură | îmbălături |
| Articulat | îmbălătura | îmbălăturile |
| Genitiv-Dativ | îmbălăturii | îmbălăturilor |
| Vocativ | îmbălătură | îmbălăturilor |
- faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă.
- (fig.) ocară, înjurătură, vulgaritate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online