ocară

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a ocărî (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /o'ka.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocară ocări
Articulat ocara ocările
Genitiv-Dativ ocării ocărilor
Vocativ ocară ocărilor
  1. (pop.) vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare.

Locuțiuni

Expresii

  • A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
  • (rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu..


Traduceri

Referințe