reîmbărbăta

română

Etimologie

Din re- + a (se) îmbărbăta.

Pronunție

• AFI: /re.ɨm.bər.bə'ta/

Verb

Conjugarea verbului reîmbărbăta
Infinitiv	a reîmbărbăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reîmbărbătez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reîmbărbăteze
Participiu	reîmbărbătat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online