Sari la conținut

îmblătitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din îmblătitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə.ti'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblătitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblătitoare îmblătitoare
Articulat îmblătitoarea îmblătitoarele
Genitiv-Dativ îmblătitoarei îmblătitoarelor
Vocativ îmblătitoareo îmblătitoarelor
  1. persoană care îmblătește.


Traduceri

Referințe