îmblătitoare
română
Etimologie
Din îmblătitor.
Pronunție
- AFI: /ɨm.blə.ti'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmblătitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmblătitoare | îmblătitoare |
| Articulat | îmblătitoarea | îmblătitoarele |
| Genitiv-Dativ | îmblătitoarei | îmblătitoarelor |
| Vocativ | îmblătitoareo | îmblătitoarelor |
- persoană care îmblătește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online