îmblătitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.blə.ti'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmblătitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmblătitor | îmblătitori |
| Articulat | îmblătitorul | îmblătitorii |
| Genitiv-Dativ | îmblătitorului | îmblătitorilor |
| Vocativ | îmblătitorule | îmblătitorilor |
- persoană care îmblătește.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online