Sari la conținut

îmblătitor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a îmblăti + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə.ti'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblătitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblătitor îmblătitori
Articulat îmblătitorul îmblătitorii
Genitiv-Dativ îmblătitorului îmblătitorilor
Vocativ îmblătitorule îmblătitorilor
  1. persoană care îmblătește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe