convinge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină convincere (după învinge).

Pronunție

  • AFI: /kon'vin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) convinge
Infinitiv a (se) convinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) conving
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) convingă
Participiu convins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face pe cinevaadopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l facerecunoască ceva ca adevărat.
    L-a convins să vină.
  2. (v.refl.) a-și da seama, a recunoașteceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.
    S-a convins de însemnătatea sfatului primit.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe