împărătiță

română

Etimologie

Din împărat + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.rə'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului împărătiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împărătiță	împărătițe
Articulat	împărătița	împărătițele
Genitiv-Dativ	împărătiței	împărătițelor
Vocativ	împărătiță	împărătițelor

1. (pop.) împărăteasă (tânără).
2. fată de împărat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online