împărat
Aspect
Etimologie
Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pəˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului împărat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împărat | împărați |
| Articulat | împăratul | împărații |
| Genitiv-Dativ | împăratului | împăraților |
| Vocativ | împăratule | împăraților |
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
suveran absolut al unui imperiu
|
|
Etimologie
Din împăra.
Verb
- forma de participiu trecut pentru împăra.
