împături

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din în- + a pături.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.tu'ri/


Verb


Conjugarea verbului
împături
Infinitiv a împături
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împăturesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împăturească
Participiu împăturit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe