împături

română

Variante

• împătura

Etimologie

Din în- + a pături.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.tu'ri/

Verb

Conjugarea verbului împături
Infinitiv	a împături
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împăturesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împăturească
Participiu	împăturit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori.

Cuvinte derivate

• despături
• împăturire
• împăturit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online