împăunare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a (se) împăuna.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.u'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împăunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împăunare împăunări
Articulat împăunarea împăunările
Genitiv-Dativ împăunării împăunărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a se împăuna.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe