împăunare

română

Etimologie

Din verbul a (se) împăuna.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.u'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împăunare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăunare	împăunări
Articulat	împăunarea	împăunările
Genitiv-Dativ	împăunării	împăunărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a se împăuna.

Sinonime

• îngâmfare

Cuvinte derivate

• împăuna
• împăunat

Cuvinte apropiate

• păun

Traduceri

îngâmfare

Vedeți traduceri pentru îngâmfare.

Referințe

• DEX online