îngâmfare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verbul a (se) îngâmfa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gɨm'fa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngâmfare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngâmfare îngâmfări
Articulat îngâmfarea îngâmfările
Dativ-Genitiv îngâmfării îngâmfărilor
Vocativ ' '
  1. atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri.
    Îngâmfarea lui este cu totul neîntemeiată.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe