păun
Aspect
![]() |
![]() |
![]() |
Etimologie
Din latină pāvō, pavonem. Înrudit cu aromână pãun, catalană paó, franceză paon, italiană pavone, occitană pavon, portugheză pavão, sardă paboni, paone și spaniolă pavo, pavón.
Pronunție
- AFI: /pəˈun/
Substantiv
Declinarea substantivului păun | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | păun | păuni |
Articulat | păunul | păunii |
Genitiv-Dativ | păunului | păunilor |
Vocativ | păunule | păunilor |
- (ornit.) (Pavo, mai ales Pavo cristatus) pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui și cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai.
- (p.ext.) pană din coada unei astfel de păsări.
Sinonime
- 1: (ornit.) păun asiatic
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa
- A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|