împăuna

română

Etimologie

Din în- + păun (după franceză pavaner).

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.uˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) împăuna
Infinitiv	a (se) împăuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împăunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împăuneze
Participiu	împăunat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se făli, a se mândri, a se fuduli.

Cuvinte derivate

• împăunare
• împăunat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• împănau

Referințe

• DEX '98 via DEX online