împletit

română

Declinarea substantivului împletit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împletit	împletite
Articulat	împletitul	împletitele
Genitiv-Dativ	împletitului	împletitelor
Vocativ	împletitule	împletitelor

Din a împleti.

Declinarea adjectivului împletit
	Singular	Plural
Masculin	împletit	împletiți
Feminin	împletită	împletite
Neutru	împletit	împletite

(despre fire, jurubițe etc.) reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel.
(despre păr) strâns în cozi, făcut cozi.
(adesea fig.) încrucișat, încolăcit.