împletit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împleti.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple'tit/


Substantiv


Declinarea substantivului
împletit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împletit împletite
Articulat împletitul împletitele
Genitiv-Dativ împletitului împletitelor
Vocativ împletitule împletitelor
  1. împletire.


Traduceri

Etimologie

Din a împleti.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
împletit
Singular Plural
Masculin împletit împletiți
Feminin împletită împletite
Neutru împletit împletite
  1. (despre fire, jurubițe etc.) reunit, încrucișat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel.
  2. (despre păr) strâns în cozi, făcut cozi.
  3. (adesea fig.) încrucișat, încolăcit.


Traduceri

Referințe