împletitoare

română

Etimologie

Din împletitor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.ple.ti'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împletitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împletitoare	împletitoare
Articulat	împletitoarea	împletitoarele
Genitiv-Dativ	împletitoarei	împletitoarelor
Vocativ	împletitoareo	împletitoarelor

1. persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online