răchită

română

Etimologie

Din bulgară ракита (rakita), sârbocroată rakita.

Pronunție

• AFI: /rə'ki.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului răchită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răchită	răchiți
Articulat	răchita	răchițile
Genitiv-Dativ	răchiții	răchiților
Vocativ	răchită	răchiților

1. nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit (Salix).

Cuvinte derivate

• răchitan
• răchitar
• răchitiș
• răchițică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chitara
• hărăcit
• hărcăti
• hârcăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online