împricina

română

Etimologie

Din în- + pricină.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pri.ʧi'na/

Verb

Conjugarea verbului împricina
Infinitiv	a împricina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împricinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împricineze
Participiu	împricinat
Conjugare	I

1. (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.

Cuvinte derivate

• împricinat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înciripam

Referințe

• DEX '98 via DEX online