înșelător

română

Etimologie

Din a înșela + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃe.lə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înșelător
	Singular	Plural
Masculin	înșelător	înșelători
Feminin	înșelătoare	înșelătoare
Neutru	înșelător	înșelătoare

1. (adesea substantivat) care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor.

Cuvinte derivate

• înșelătorie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etanșilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online