înșelător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înșela + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe.lə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înșelător
Singular Plural
Masculin înșelător înșelători
Feminin înșelătoare înșelătoare
Neutru înșelător înșelătoare
  1. (adesea substantivat) care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe