înșfăcare

română

Etimologie

Din a înșfăca.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃfəˈka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înșfăcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înșfăcare	înșfăcări
Articulat	înșfăcarea	înșfăcările
Genitiv-Dativ	înșfăcării	înșfăcărilor
Vocativ	înșfăcare	înșfăcărilor

1. acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă; înhățare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online