violent
Etimologie
Din franceză violent < latină violentus, italiană violento.
Pronunție
- AFI: /vi.o'lent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului violent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | violent | violenți |
| Feminin | violentă | violente |
| Neutru | violent | violente |
- care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare.
- (despre culori, lumină etc.) izbitor, țipător; tare, viu, puternic.
- (despre ființe) care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit.
- (despre manifestări ale ființelor) care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
- care se face cu forța; brutal, silnic.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online