înhățare

română

Etimologie

Din a înhăța.

Pronunție

• AFI: /ɨn.həˈʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înhățare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înhățare	înhățări
Articulat	înhățarea	înhățările
Genitiv-Dativ	înhățării	înhățărilor
Vocativ	înhățare	înhățărilor

1. acțiunea de a înhăța; înșfăcare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etnarhia
• hărănite
• hrăneați

Referințe

• DEX '98 via DEX online