înșirare
Etimologie
Din a înșira.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃi'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înșirare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înșirare | înșirări |
| Articulat | înșirarea | înșirările |
| Genitiv-Dativ | înșirării | înșirărilor |
| Vocativ | înșirare | înșirărilor |
- acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; (fig.) succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online