înțepa
 Vezi și : înțepă
|
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦeˈpa/
Verb
| Conjugarea verbului înțepa | |
| Infinitiv | a înțepa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înțep |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înțepe |
| Participiu | înțepat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit.
- (v.intranz. și tranz.) a produce o senzație dureroasă ca de înțepătură.
- (v.intranz.) (despre băuturi) a pișca la limbă.
- (v.tranz.) (fig.) a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza.
- (v.tranz.) (înv.) a trage în țeapă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înțepa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înțepa.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online