înțepa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + țeapă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe'pa/


Verb


Conjugarea verbului
înțepa
Infinitiv a înțepa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înțep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înțepe
Participiu înțepat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit.
  2. (v.intranz. și tranz.) a produce o senzație dureroasă ca de înțepătură.
  3. (v.intranz.) (despre băuturi) a pișca la limbă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza.
  5. (v.tranz.) (înv.) a trage în țeapă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe