invita

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : invită

română

Etimologie

Din franceză inviter < latină invitare.

Pronunție

  • AFI: /in.viˈta/


Verb


Conjugarea verbului
invita
Infinitiv a invita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
invit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să invite
Participiu invitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti.
    Se invită unul pe altul la petrecere.
    I-a invitat la direcție, la poliție.
  2. a soma.
    Te invit să ieși.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din invita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invita.

Referințe