încârliga

română

Etimologie

Din în- + cârlig.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨr.li'ga/

Verb

Conjugarea verbului (se) încârliga
Infinitiv	a (se) încârliga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încârlig
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încârlige
Participiu	încârligat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia.
2. (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.

Cuvinte derivate

• încârligare
• încârligat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online