încăpățânare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din verbul a se încăpățâna.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.pə.ʦɨ'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încăpățânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încăpățânare încăpățânări
Articulat încăpățânarea încăpățânările
Genitiv-Dativ încăpățânării încăpățânărilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a se încăpățâna.
    O încăpățânare fără sens.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe